Alb

Rezumat 

Poezia "Alb" de Bogdan Curta, ne exprima căutarea păcii și a purității spirituale. Titlul, "Alb", evocă simbolistica creștină a purității și a sfințeniei, sugerând o stare de induhovnicire si transcedere in lumea spirituala a luminii.

Imaginea pădurii tăcute care "Încearcă să murmure" și a izvorului care "Uitat-a să susure" aduce în prim-plan natura ca martor al stărilor interioare. Există o personificare a naturii, care pare să împărtășească tăcerea și misterul Poemului.

"În vremea târzie / Nu dor amintirile." ar putea reprezenta eliberarea de povara păcatului și a trecutului prin iertarea divină, o temă centrală în creștinism. Este o stare de reconciliere și acceptare, unde trecutul nu mai are putere asupra prezentului.

Ultima strofă, "În albul cel veșnic / Uitate-s cuvintele. / Sub aripi !... de gheață, / De gheață-mi sunt tâmplele …", este deosebit de puternică. Albul cel veșnic reprezentand eternitatea si liniștea pacii absolute.