Dual
Dual
Lumină şi întuneric,
Iubire şi ură ,
Ce joc minunat de culori ,
Ce joc minunat de iluzii.
În reveria umbrelor bizare,
Oamenii devin pendule între viaţă şi moarte.
Materie şi spirit ,
Materie şi antimaterie...
Doar două frânturi de lumină,
Doar două frânturi din univers
Aruncate de haos în acelaşi spaţiu şi timp .
Şi totuşi destul pentru a se naşte un om .
Iar apoi …
Iar apoi îngerii au două aripi …
Rezumat
Poezia "Dual" de Bogdan Curta este o meditație profundă asupra dualității existenței umane și a universului în care trăim. Prin contrastul dintre lumină și întuneric, iubire și ură, poetul explorează tensiunile fundamentale care definesc condiția umană. Aceste opoziții nu sunt doar simple antagonisme, ci forțe complementare care contribuie la definirea noastră.
Versurile sugerează că, există o ordine sublimă care guvernează existența. Materia și spiritul, materia și antimateria sunt prezentate ca fragmente ale aceleiași realități, aruncate împreună în spațiu și timp.
Ultima strofă adaugă o dimensiune spirituală, evocând imaginea îngerilor cu două aripi. Acest simbol al echilibrului și al zborului spiritual poate fi interpretat ca o metaforă a aspirației umane de a transcende dualitățile materiale și de a atinge o stare de armonie și înțelegere mai înaltă.
În concluzie, "Dual" este o reflecție asupra complexității și frumuseții vieții, o invitație de a privi dincolo de iluzii și de a recunoaște unitatea din diversitatea experienței noastre.