Tristețe

                                       Tristeţe

                      Ce tristeţe m-a cuprins  aşa deodată...

                      Nu ştiu nici de ce ,

                      Nici de unde-a venit...

                      Poate e tristeţea poeţilor,

                      Sau cea a unui zid demult părăsit...

                      Ce tristeţe m-a cuprins aşa deodată ...

                      Poate că e tristeţea celor plecaţi.

                      Din tâmplele lor a-nceput să crească iarbă,

                      Iar ochii lor duşi sunt uitărilor daţi . 

                      Ce tristeţe m-a cuprins aşa deodată...

                      Parcă trupul meu e doar un clopot mut.

                      Păgânii demult l-au umplut cu ţărână ,

                      Pământ efemer, eu din tine-am crescut !