Decupată dintr–o Poză
Bogdan Curta
În reveria palelor culori,
Făptură decupată dintr–o poză ,
Din templul meu ţi–am înălţat viori
Şi fascinat de tot ce–a fost divin,
Am învaţat să mor câte puţin
În versuri
Şi în proză ...
Mai ard lumini în ochii tăi de lut,
Materie cândva sortită mie,
Te–am decupat cu aripi de hârtie,
Suspin al universului pierdut ...
"Decupată dintr-o Poză" de Bogdan Curta este o poezie care explorează teme de nostalgie, iubire pierdută și creație artistică.
Nostalgia și reveria:
• Versurile „În reveria palelor culori” și „Făptură decupată dintr–o poză” sugerează o stare de visare și nostalgie. Poetul evocă imaginea unei persoane dragi, decupată dintr-o fotografie, simbolizând o amintire prețioasă și idealizată.
Creația artistică și divinul:
• „Din templul meu ţi–am înălţat viori” și „fascinat de tot ce–a fost divin” indică un act de creație artistică inspirat de divin. Poetul își înalță iubirea la rang de artă, comparând-o cu sunetul viorilor, și este fascinat de frumusețea și sacralitatea acestei amintiri.
Suferința și moartea simbolică:
• „Am învaţat să mor câte puţin / În versuri / Şi în proză” reflectă suferința poetului și moartea simbolică pe care o trăiește prin creația sa literară. Fiecare vers și fiecare proză reprezintă o mică moarte, o pierdere a unei părți din sine.
Lumina și materia:
• „Mai ard lumini în ochii tăi de lut” și „Materie cândva sortită mie” sugerează o dualitate între spirit și materie. Ochii de lut simbolizează fragilitatea și efemeritatea umană, în timp ce lumina care arde în acești ochi indică o scânteie de viață și speranță.
Aripile de hârtie și universul pierdut:
• „Te–am decupat cu aripi de hârtie” și „Suspin al universului pierdut” evocă imagini de fragilitate și pierdere. Aripile de hârtie simbolizează delicatețea și efemeritatea iubirii, iar suspinul universului pierdut sugerează o tristețe profundă și o dorință de a recupera ceva ce a fost pierdut pentru totdeauna.
În ansamblu, poezia „Decupată dintr-o Poză” este o meditație asupra iubirii pierdute, a creației artistice și a fragilității existenței umane. Este o reflecție asupra modului în care amintirile și arta pot păstra vie o iubire trecută și pot oferi consolare în fața pierderii.