Drumul spre Tăcere

  Drumul spre Tăcere 

 

 Poeme  fără de cuvânt   

 Mă înălţau spre goluri .

 Mereu spre tine lunecând,

 M-am prefăcut în stoluri …        

                                 

 Poetu-i fără adăpost ...

 Aşa a fost să fie ...

 Să-ţi scriu poeme fără rost 

 Şi cine să le ştie !?

 

 Şi se aşterne peste noi

 Ce blând! ... un soi de moarte...

 Cu plânsul nins şi ochii goi,

 Când sufletu-i departe…

                                   

 Din cartea noastră, înger blând,

 Mai sunt câteva fraze...

 Mă dor mai tare ca oricând

 Iubiri în metastaze …                             

                                      

 Aşa se lasă uneori,

 Albind povestea vieţii,

  Universalele ninsori,

  Când îngeri sunt poeţii ...      

                                                                                                         

 

                                7 februarie 2006  

Rezumat

Poezia "Drumul spre Tăcere", scrisă de Bogdan Curta, cunoscut cântăreț cantautor de muzică folk, poet și realizator de emisiuni radio, este o expresie lirică a introspecției și a melancoliei artistice. Bogdan Curta, prin versurile sale, explorează teme precum singurătatea creatorului, efortul neînțeles și căutarea sensului într-o lume care pare să fie indiferentă la suferința poetică.

Metafora "drumul spre tăcere" poate fi interpretată ca o călătorie spirituală sau ca o căutare a păcii interioare. "Și se așterne peste noi / Ce blând! ... un soi de moarte..." evocă o acceptare calmă a finalității, în timp ce "Cu plânsul nins și ochii goi" exprimă o pierdere profundă și o detașare de lumea materială.

Poezia "Drumul spre Tăcere" de Bogdan Curta este o lucrare emoționantă care reflectă căutarea tăcerii și a liniștii în tumultul vieții. Prin intermediul versurilor sale, poetul ne invită să reflectăm asupra condiției umane și a rolului poetului în societate.

Ultima parte a poeziei, "Așa se lasă uneori, / Albind povestea vieții," vorbește despre inevitabilitatea uitării și a trecerii timpului, care acoperă amintirile și experiențele noastre ca o ninsoare universală. În acest context, poeții sunt văzuți ca îngeri, ființe care prin creațiile lor aduc frumusețe și sens în lume.

În concluzie, "Drumul spre Tăcere" este o poezie care ne atinge sufletul prin sinceritatea și frumusețea sa, oferindu-ne o perspectivă asupra vieții și artei care este deopotrivă melancolică și inspiratoare. Bogdan Curta, prin talentul său, reușește să creeze o operă care rezonă cu cititorii la un nivel profund și personal.