Lumi Paralele
Lumi Paralele
Pe-alei ce paşii noştri-i ştiu
Te caut astă seară
Dar vin cu-o clipă mai târziu .
Te-ai dus odinioară…
Şi toamna, doar de dorul ei
Se veştejeau copacii,
Lăsându-şi frunzele pe-alei
Ca tu să-ţi murmuri paşii.
Acelaşi spaţiu-l regăsesc
Mă mistuie neantul
Simţind că parcă te-ntâlnesc,
Dar timpul, este altul…
Mai simt obrajii tăi cei reci
Ca-n vis te caut iară,
Când eu apar, tu tocmai pleci.
Divină Primăvară…
Crezi în teluricul veşmânt ?
E doar o blasfemie
Deşi-mpreună pe Pământ
Ne ştim de-o veşnicie …
Rezumat
Poezia "Lumi Paralele" de Bogdan Curta este o meditație lirică asupra trecerii timpului și a sentimentului de dor. Poetul evocă imaginea aleilor părăsite, unde odinioară se auzeau pașii iubitei dar acum doar au rămas doar frunzele căzute în absența ei. Este minunată ,,imaginea sonoră ,, realizată de poet inversul metaforă ,, CA tu să-ți murmuri pașii ,, surprinzând astfel sunetul pașilor iubitei murmurați prin frunzele toamnei.
Toamna vine să accentueze melancolia și sentimentul de pierdere, copacii veștejind dn dorul ei. Spațiul fizic rămâne neschimbat, dar timpul și realitatea s-au transformat, lăsând loc unui sentiment de neant și separare.
Prin aleile unde pașii iubitei au răsunat cândva, acum se aud doar ecourile toamnei și frunzele care cad în absența ei. Este o lume în care trecutul și prezentul se întâlnesc, dar nu se pot atinge.
În această lume paralelă, poetul simte încă prezența efemeră a iubitei, ca și cum ar întâlni-o într-un vis, dar întotdeauna cu un pas în urmă - când el apare, ea tocmai pleacă, ca o Primăvară divină și inaccesibilă. Ultima strofă ridică întrebarea credinței într-un veșmânt teluric, sugerând că orice legătură pământească este o iluzie sau o blasfemie, în ciuda unei cunoașteri ancestrale care pare să-i unească pe cei doi de-a lungul veșniciei.
. În final, poezia depășeste realitatea conexiunilor noastre terestre iar poetul ne vorbește despre posibilitatea unei cunoașteri și iubiri care transcend limitele fizice, sugerând că, deși suntem separați de timp și spațiu, există o legătură veșnică care ne unește in Dumnezeirea care ne-a creat si care ne asteaptă.
