Poezie

       Poeme Alese 

               Uneori

Parcă ochii tăi mă ning

Cu o albă blasfemie,

Niciodată poposind 

La-nceput de simfonie.  

Ning, mă mint, mă mint, mă ning...

Şi-n corăbii poartă timpul,

Cor de îngeri cotropind

Şi ”coralizând ,, Corintul ... 

Şi mă cheamă uneori,

Nu mai ştiu din care vară,

Ochii tăi nemuritori ,

Când mi-e liniştea amară...

Dar vor trece peste noi

Soare blând , zăpezi şi ape...

Şi-o să fim amare ploi

Ca în verile uitate ...

Cântul sufletului meu ,

Parcă sacră şi profană

Îţi păream un semizeu,

Iară tu-mi păreai icoană …

Cu un glas deja divin,

Poate-n prag de agonie

Am să mă opresc puţin...

Să-ţi mai scriu o simfonie …  

 Când mă simt nemuritor

 Şi mi-s tâmplele senine,

 Doamne, cât îmi e de dor

 Să-mi mai fie dor de tine!

Euforic şi senin , 

Dându-mi stări ca împrumuturi ,   

 Erai cupa mea cu vin

Ce-o sorbeam din trei săruturi ... 

                              1 aprilie 2005