Spectacolul
Spectacol
Viaţa noastră
Este ca un spectacol …
Pe rând intrăm în scenă ,
Pe rând începem să ne spunem rolul...
Toţi cu aproape aceleaşi emoţii .
Unii joacă o dramă ,
Alţii o comedie …
Unii rostesc un lung monolog pentru posteritate...
Alţii sunt simpli figuranţi.. .
Dar după ce se lasă cortina ,
Iar reflectoarele se sting ,
Câţiva actori primesc aripi …
Şi totuşi ,
Niciodată nu se strigă ,
Bis …
Poezia "Spectacol" de Bogdan Curta surprinde esența vieții ca pe o scenă de teatru, unde fiecare dintre noi joacă un rol unic. Prin versurile sale, poetul ne amintește că, indiferent de natura rolului nostru - fie el o dramă, o comedie sau un simplu figurant - toți trăim aceleași emoții și experiențe umane.
Metafora teatrului este folosită pentru a ilustra efemeritatea vieții și inevitabilitatea finalului. Cortina care se lasă și reflectoarele care se sting simbolizează sfârșitul vieții, iar "câțiva actori primesc aripi" sugerează ideea de transcendere sau de trecere într-o altă existență.
Lipsa unui "bis" subliniază unicitatea fiecărei vieți și imposibilitatea de a retrăi momentele trecute. Poezia ne invită să reflectăm asupra rolului nostru în acest mare spectacol și să prețuim fiecare clipă pe care o avem pe scenă.