Dor de Îngeri

          Dor de îngeri

    Ce dor mi-e de îngeri ...

     Ce dor de lumină,

     Fereastră divină,

     Spre albul pierdut.

     Ce dor mi-e de oameni ...

     Ce dor mi-e de tine ,

     Când curge-universul

     Spre-un nou început .

     Şi dacă făpturi

     Mai înalţă castele,

     Ruine de mâine

     Şi gânduri de lut,

      Eu vreau să adorm doar

      Sub bolţile grele

      Şi paşnicu-mi vis

      Să mă facă pierdut …

      Ce dor mi-e de îngeri ...

      Ce dor de lumină ,

       Iar clipele-s zile

       Şi nu se mai duc .

      Ce dor mi-e de oameni …

       Ce dor mi-e de tine,

       De sferele-nalte

       Din care-am căzut .

Muzică   Video   Poezie   Nunti si Evenimente  Studio  Colinde  Icoane pe sticlă   Biografie  Foto   Contact  

Poezia "Dor de îngeri" de Bogdan Curta exprimă o nostalgie profundă pentru puritate și divinitate, reflectând dorința liricului de a se reconecta cu o lume spirituală și luminoasă, simbolizată prin îngeri. Poetul își exprimă dorul de lumină și de oameni, sugerând o pierdere sau o distanțare de aceste idealuri. Construcțiile efemere ale umanității, castelele care devin ruine, sunt contrastate cu dorința de a găsi pacea într-un vis etern. În final, timpul pare să se dilate, clipele devenind zile, iar dorul de îngeri și de oameni se intensifică, evocând căderea dintr-o stare de grație. Poezia este o meditație asupra trecerii timpului, a aspirațiilor umane și a căutării unui sens transcendent.