Basarabia

Rezumat

Poezia "Basarabia" de Bogdan Curta este un cântec al sufletului românesc, o odă adusă pământului dintre Nistru și Prut, care vibrează cu ecouri ale trecutului și speranțe pentru viitor. Poezia îmbrățișează spiritul unității și al identității culturale, în timp ce folosește metafore pentru a ilustra dorul profund și legătura stramoseasca dintre Romania si Basarabia.

În "Basarabia", Bogdan Curta își împletește vocea cu ecourile eminesciene, într-un dialog trans-temporal cu marele poet. "Două ţări sunt în zadar / Pentru îngerul terestru" poate fi văzut ca un răspuns la celebra meditație eminesciană asupra existenței și a rostului omului în univers. Îngerul terestru, aici, este Eminescu însuși, al cărui "plâns genial" este un simbol al dorului neostoit pentru unitatea și frumusețea pierdută a lumii românești.

Poemul incepe cu o imagine a absurdului , "Două ţări sunt în zadar", care reflectă suferința divizării nationale, dar și speranța unității si reunificarii sub același cer creștin.

Fiecare vers este o strigare către cer, o rugăciune poetică pentru unirea spirituală și teritorială a tuturor românilor, de la Nistru până la Prut.

Mihai Eminescu a visat la un spațiu cultural neîmpărțit, la un rai românesc întreg, iar Bogdan Curta își exprimă dorința de a vedea acest vis împlinit.

Astfel, "Basarabia" de Bogdan Curta este mai mult decât o poezie; este un strigăt al conștiinței naționale, o chemare la unitate și la recunoașterea valorilor creștine și naționale care ne definesc ca popor, un comentariu contemporan asupra temelor eminesciene, un strigăt care traversează timpul, îndemnând la păstrarea identității naționale și la unirea spirituală a tuturor românilor, într-un ecou al dorului eminescian.