Simfonia din Tunuri

        "Simfonia din Tunuri" de Bogdan Curta este o poezie care evocă imagini puternice și tragice ale războiului, folosind metafore muzicale pentru a descrie ororile și suferințele conflictului.

Simfonia războiului:

•  Versurile „Ce tragic s–a stins simfonia din tunuri!” și „Orchestră de tunuri, orchestră de salve” folosesc metafora muzicală pentru a descrie sunetele războiului. Tunurile și salvele sunt comparate cu instrumente muzicale, creând o imagine a unui concert macabru.

Suferința și moartea:

•  „Puţini se întorc pe tăcutele drumuri” și „În muzica morţii mulţi stau să slujească” subliniază pierderile umane și sacrificiul soldaților. Drumurile tăcute sugerează întoarcerea celor puțini care supraviețuiesc, în timp ce muzica morții indică prezența constantă a morții pe câmpul de luptă.

Agonia și disperarea:

•  „Arcuşuri de fier mai vestesc agonia” și „Când grele timpane–şi-ncep simfonia” descriu agonia și disperarea soldaților. Arcușurile de fier și timpanele grele sunt imagini care evocă durerea și suferința intensă.

Peisajul de război:

•  „Zăpezi din Siberii” și „Noroi din tranşee” creează imagini vizuale puternice ale peisajului de război. Zăpezile din Siberii sugerează frigul și izolarea, în timp ce noroiul din tranșee indică condițiile dure și murdare în care soldații luptă.

Finalitatea și amăgirea:

•  „Gustând în delir de finală idee” și „Un gând a apus în zăpezile albe” reflectă finalitatea și amăgirea războiului. Delirul final și apusul gândului sugerează pierderea speranței și a rațiunii în fața ororilor războiului.

În ansamblu, poezia „Simfonia din Tunuri” este o meditație asupra ororilor războiului, folosind imagini muzicale și vizuale pentru a descrie suferința și sacrificiul soldaților. Este o reflecție asupra fragilității vieții și a impactului devastator al conflictului asupra umanității.