Îngeri la Fereastră
Îngeri la fereastră
Când îmi vor bate îngeri la fereastră ,
Voi fi demult plecat pe culmi de munţi...
Adesea glasu-mi poate-o să-l asculţi ,
Dar eu voi fi sub pavăza albastră .
Când îmi vor bate îngeri la fereastră …
Când îmi vor fi zăpezile aproape ,
Ce alb va poposi la mine-n gând...
Şi-mi voi petrece anii lunecând
Pe albe şi înmărmurite ape .
Când îmi vor fi zăpezile aproape …
Rezumat
Poezia "Îngeri la fereastră" de Bogdan Curta este o meditație lirică asupra trecerii timpului și a transcendentei. Imaginile poetice ale îngerilor care bat la fereastră și ale zăpezilor care se apropie sunt simboluri ale purității și ale schimbării, sugerând o apropiere de sfârșitul vieții și o trecere într-o lume spirituală.
În prima parte, poetul se vede pe sine depășind granițele terestre, ajungând într-un spațiu sublim, "sub pavăza albastră", sugerând o existență dincolo de cea fizică. si intalnirea cu difinitatea ocrotitoare in splendoarea Dumnezeirii si a angelicitatii. ,, Dar eu voi fi sub pavaza albastra ,, .
Îngerii care bat la fereastră pot fi văzuți ca mesageri ai Lui Dumnezeu si ca o invitație la un nou început in dimensiunea si spatiul sfant al Raiului.
Zapezile simpolizeaza puritatea Raiului si apropierea de acesta. ,, cand imi vor fi zapezile aproape ,,.
A doua strofă continuă tema transcedenței cu "zăpezile aproape", care pot reprezenta bătrânețea sau puritatea gândurilor în fața morții. "Anii lunecând / Pe albe și înmărmurite ape" evocă imaginea timpului care trece lin și neîntrerupt, ca un râu înghețat sugerând o alunecare lină către splendoarea eternitatii.
