Poeme Alese 

     
               Uneori
 
Parcă ochii tăi mă ning
Cu o albă blasfemie,
Niciodată poposind 
La-nceput de simfonie.                      
          
Ning, mă mint, mă mint, mă ning...
Şi-n corăbii poartă timpul,
Cor de îngeri cotropind
Şi ”coralizând ,, Corintul ...                    
Şi mă cheamă uneori,
Nu mai ştiu din care vară,
Ochii tăi nemuritori ,
Când mi-e liniştea amară...
 
Dar vor trece peste noi
Soare blând , zăpezi şi ape...
Şi-o să fim amare ploi
Ca în verile uitate ...                                
Cântul sufletului meu ,
Parcă sacră şi profană
Îţi păream un semizeu,
Iară tu-mi păreai icoană …
 
Cu un glas deja divin,
Poate-n prag de agonie
Am să mă opresc puţin...
Să-ţi mai scriu o simfonie …               
 Când mă simt nemuritor
 Şi mi-s tâmplele senine,
 Doamne, cât îmi e de dor
 Să-mi mai fie dor de tine!
                                             
Euforic şi senin ,                  
Dându-mi stări ca împrumuturi ,     Erai cupa mea cu vin
 Ce-o sorbeam din trei săruturi ... 
                           
                              1 aprilie 2005