Crăciunul

Muzică   Video   Poezie   Nunti si Evenimente  Studio  Colinde  Icoane pe sticlă   Biografie  Foto   Contact  

Rezumat

Bogdan Curta ne oferă în poezia "Crăciunul" o perspectivă profundă asupra esenței sărbătorii nașterii lui Iisus. Prin cuvinte pline de căldură și imagini evocatoare, el însuși devine un mesager al bucuriei și speranței, asemenea colindătorilor care vestesc această zi sfântă.

Strofa inițială ne invită să ne lăsăm călăuziți de "Stea divină", simbolizând călăuzirea pe care steaua de la Betleem le-a oferit-o magilor, și acum, ne este oferită și nouă, cititorilor, în căutarea luminii spirituale.

Continuând, poetul ne îndeamnă să găsim consolare în "Dorul de îngeri" chiar și în mijlocul suferinței, amintindu-ne că prezența Lui Dumnezeu este un balsam pentru sufletele noastre, chiar și în cele mai dificile momente.

În strofa a treia, poetul se folosește de metafora topirii "spre ceruri calde", ilustrând aspirația sufletului de a se uni cu divinitatea, în timp ce "mă-mbrăcase Domnul / Ca pe-un fulg, şi-n straie albe" sugerează puritatea și pacea interioară pe care o aduce credința.

În final, descoperirea "Veșniciei" în sărbătoarea Crăciunului ne indruma pasii către o perceptie holistica , de ansamblu asupra eternitatii care transcende existența noastră pământească, oferindu-ne o perspectivă asupra infinitului.

Astfel, Bogdan Curta nu doar că ne colindă prin versurile sale, dar ne și invită să participăm la acest cântec de laudă, să ne apropiem de Dumnezeu și să reflectăm asupra valorilor creștine care dau profunzime acestei sărbători. Poezia sa insasi devine un colind , o marturisire a  nașterii Mântuitorului și a mainii Sale ocrotitoare aflate asupra fiecăruia dintre noi.