Anonimi
Anonimi
Bogdan Curta
Prinşi într-o poveste ,
Ni se stinge graiul...
Parcă îngereşte,
Ne cuprinde raiul.
Iar povestea noastră
Cine s-o mai ştie ?
Stea Dumnezeiască,
Peste ani o mie…
Iară păru-ţi nins,
Cine să-l atingă ?...
Eu sunt printre sfinţi,
Tu eşti iar colindă…
Ca odinioară,
Cine să-ţi mai scrie ?...
Dragă Primăvară,
Dragă veşnicie!…
Peste ani o mie
N-o să fii cântată.
Nimeni n-o să ştie
Că am fost odată…
Poezia "Anonimi" de Bogdan Curta este o meditație profundă asupra trecerii timpului și a efemerității existenței umane. Versurile evocă o poveste de iubire și spiritualitate, în care protagoniștii sunt prinși într-o lume aproape angelică, dar conștienți de inevitabilitatea uitării.
Poezia începe cu imaginea unei povești care se stinge, sugerând o pierdere a comunicării și a conexiunii, dar în același timp, o apropiere de divin: "Parcă îngereşte, / Ne cuprinde raiul." Această dualitate între pierdere și câștig spiritual este un motiv recurent în poezie.
În strofa a doua, poetul reflectează asupra perenității poveștii lor, întrebându-se cine își va mai aminti de ei peste o mie de ani. Imaginea "Stea Dumnezeiască" sugerează că, deși povestea lor poate fi uitată de oameni, ea rămâne veșnică în plan divin.
Versurile "Iară păru-ţi nins, / Cine să-l atingă?" aduc în prim-plan imaginea unei iubiri pure și intangibile, în timp ce poetul se vede pe sine printre sfinți, iar pe iubita sa ca pe o colindă, un simbol al tradiției și al continuității.
Ultimele strofe accentuează tema efemerității: "Peste ani o mie / N-o să fii cântată. / Nimeni n-o să ştie / Că am fost odată…" Aceste versuri subliniază ideea că, deși iubirea lor este intensă și semnificativă, timpul va șterge urmele existenței lor.
În concluzie, "Anonimi" este o poezie care explorează teme universale precum iubirea, trecerea timpului și căutarea sensului într-o lume efemeră. Bogdan Curta reușește să creeze imagini poetice puternice și să transmită emoții profunde printr-un limbaj simplu, dar evocator.