Calea Lactee
Calea Lactee
Găsit-am odată în ochi de femeie
Frânturi ostenite din Calea Lactee.
Trăit-am demult veşnicii în crâmpeie,
Spirală eternă şi-a mea odisee .
Şi tot mai demult, într-un drum spre pronaos ,
Zăceam în atomii din spaţiu şi haos…
De-acolo-am venit pe Pământ, pentru tine ,
Rotind prin spirale lumina din mine.
Spirală, prin timpuri te strigă poeţii !
Spirala eternă, spirala a vieţii…
Atâtea rotiri mi-au adus reveria
Când pale trăiri parcă-mi sting simfonia …
De-atâtea spirale-am ajuns o scânteie,
Frânturi ostenite din Calea Lactee …
Rezumat
In poezia "Calea Lactee" de Bogdan Curta, sufletul poetului navighează pe un ocean stelar, unde fiecare stea este o amintire, fiecare cometă un dor. Versurile sunt ca o navă cosmică ce străbate galaxii de sentimente, în căutarea esenței luminoase a existenței.
Poezia "Calea Lactee" de Bogdan Curta este o meditație lirică asupra infinitului și a legăturii omului cu cosmosul. Poetul explorează ideea că fiecare dintre noi poartă în sine o parte din vastitatea universului.
"Frânturi ostenite din Calea Lactee" devin fragmente de visuri ancestrale, ecouri ale unui timp în care fiecare dintre noi era praf de stele.
,, Drumul spre pronaos ,, ne duce cu gandul drumul poetului carte intalnirea cu Dumnezeu.
Spirala este un simbol al renașterii continue, al evoluției care nu cunoaște sfârșit, al călătoriei sufletului spre nucleul luminii care este insasi Dumnezeirea.
Spirala ne duce cu gandul si la ADN-ul uman in care ne pastram si ne perpetuam viata din vremuri milenare.
Versurile sugerează o călătorie a sufletului care se întinde dincolo de timp și spațiu, reflectând dorința umană de a înțelege și de a se conecta cu ordinea cosmică. "Frânturi ostenite din Calea Lactee" pot simboliza amintirile sau experiențele acumulate de-a lungul vieții, care sunt la fel de vechi și de îndepărtate ca stelele din galaxie.
Spirala, un alt element central al poeziei, este folosită pentru a reprezenta ciclicitatea și evoluția continuă a vieții. Este un simbol al eternității, al mișcării perpetue și al transformării. Poetul se identifică cu această spirală, sugerând că propria sa existență este legată de ritmul universal.
