Atât de nins
Atât de nins
Sunt nins precum un stejar bătrân.
Nins precum un munte ,
Nins precum un înger .
Sunt nins precum mormintele străbunilor mei ,
Dar mai mult ca oricând,
Mă simt nins ca un clopot
Când viscol păgân parcă-mi leagănă trupul,
Iar dangătul meu bate-n sloiuri de gheaţă
Stârnind doar spaima unor păsări,
În ciuda rezonanţei unei ere glaciare .
Şi îndrăgostit de neputinţă,
Ce lin îmi e somnul sub ceruri amare …
So Snowed
I am snowed like an ancient oak.
Snowed like a mountain,
Snowed like an angel.
I am snowed like the graves of my ancestors,
But more than ever,
I feel snowed like a bell
When a pagan blizzard seems to sway my body,
And my tolling strikes in ice floes
Stirring only the fear of birds,
Despite the resonance of an ice age.
And in love with helplessness,
How peaceful is my sleep under bitter skies...
Rezumat
Poezia "Atât de nins" de Bogdan Curta este o lucrare profundă și vizuală, care folosește metafora zăpezii pentru a explora teme precum timpul, moartea și transcendenta. Imaginile puternice ale naturii și referințele la elemente tradiționale românești conferă poeziei o calitate atemporală și universală.
Referințele la "stejarul bătrân" și "mormintele străbunilor" evocă o conexiune profundă cu trecutul și cu istoria, în timp ce imaginea "clopotului" care bate în "sloiuri de gheață" exprima fragilitatea vietii trupesti efemere care transcede in eternitatea demiurgica.