Atât de nins

            Atât de nins

        Sunt nins precum un stejar bătrân.

        Nins precum un munte ,

        Nins precum un înger .

       Sunt nins precum mormintele străbunilor mei , 

       Dar mai mult ca oricând,

       Mă simt nins ca un clopot 

       Când viscol păgân parcă-mi leagănă trupul,

       Iar dangătul meu bate-n sloiuri de gheaţă

       Stârnind doar spaima unor păsări,

       În ciuda rezonanţei unei ere glaciare .

       Şi îndrăgostit de neputinţă,

        Ce lin îmi e somnul sub ceruri amare …  

So Snowed

I am snowed like an ancient oak.

Snowed like a mountain,

Snowed like an angel.

I am snowed like the graves of my ancestors,

But more than ever,

I feel snowed like a bell

When a pagan blizzard seems to sway my body,

And my tolling strikes in ice floes

Stirring only the fear of birds,

Despite the resonance of an ice age.

And in love with helplessness,

How peaceful is my sleep under bitter skies...