Ninge Diafan      
           
        De-atâţia ani te ninge diafan...
        Zăpada noastră cin’ s-o  viscolească,
        Când ninge veşnic... sacru şi profan,
        Iar aripile-au început să-mi crească ?  
 
        De-atâta frig colindele mă dor...
        Şi îngheţând la tine, lângă vatră ,
        Cu trupul degerat şi muritor, 
        Parcă de viu zăpezile mă-ngroapă.