Drumul spre Tăcere Poeme fără de cuvânt Mă
înălţau spre goluri . Mereu
spre tine lunecând, M-am
prefăcut în stoluri … Poetu-i fără
adăpost ... Aşa a fost
să fie ... Să-ţi scriu
poeme fără rost Şi cine să
le ştie !? Şi se
aşterne peste noi Ce
blând! ... un soi de moarte... Cu
plânsul nins şi ochii goi, Când
sufletu-i departe… Din cartea
noastră, înger blând, Mai sunt
câteva fraze... Mă dor mai
tare ca oricând Iubiri în metastaze
… Aşa se
lasă uneori, Albind
povestea vieţii, Universalele ninsori, Când
îngeri sunt poeţii ...
7 februarie 2006
|