Dor de veşnicie

                           Dor de veşnicie

                                                  Bogdan Curta

               Din ceruri ning azi flori de iasomie

               Învăluind aleile sublim .

               Au înflorit copacii-n cimitir

               Şi anotimpul nostru reînvie.

               În nici un parc nu-i liniştea mai mută ,

               În nici un loc nu-i colbul mai divin

               Şi-atunci când veşnicia ne sărută

               Să ne plimbăm tăcând prin cimitir …

               Păşind în lumea umbrelor târzii ,

               Ne-om cununa-n biserici părăsite .

               Fantasme-ndrăgostite între vii, 

               Sau îngeri blânzi cu aripi obosite . 

               Stingher se stinge scurta-mi simfonie ,

               Nici glasul nu-mi mai trebuie-napoi ,

               Dar ce păcat că doar o veşnicie

               Voi adormi pe umerii tăi goi ...                   

               Ce bine e că ai venit ,iubito,

               Să mai murim din când în când puţin .

               Când dricuri poartă cupele cu vin ,

               Tu viaţa-n veşnicie înfirip-o …             

               Din rândul adoratelor femei,

               Fermecător şi împotriva firii ,

               Mă voi plimba cu tine sub alei

               Când vom muri de dorul nemuririi ...       

               Şi de îmi va fi dor de Primăvară ,

               În răsăritul roşu precum macii ,

               Eu voi ieşi cu sufletul afară .

               Pe fruntea mea au înflorit copacii ...