Tristeţe
 
                      Ce tristeţe m-a cuprins  aşa deodată...
                      Nu ştiu nici de ce ,
                      Nici de unde-a venit...
                      Poate e tristeţea poeţilor,
                      Sau cea a unui zid demult părăsit...
 
                      Ce tristeţe m-a cuprins aşa deodată ...
                      Poate că e tristeţea celor plecaţi.
                      Din tâmplele lor a-nceput să crească iarbă,
                      Iar ochii lor duşi sunt uitărilor daţi . 
 
                      Ce tristeţe m-a cuprins aşa deodată...
                      Parcă trupul meu e doar un clopot mut.
                      Păgânii demult l-au umplut cu ţărână ,
                      Pământ efemer, eu din tine-am crescut !