Eternitate
 
 
                    Se-mpacă şi teluric cu celest
                    În fulgere de-a pururi globulare,
                    Dar tu îmi uiţi condeiul îngeresc.
                    De dor întregul univers mă doare …
                   
                    Când sfânt se-nalţă coruri în Corint ,                  
                    Te-aş căuta prin bucle temporare …
                    Căci toţi atomii ţi-i aud şoptind
                    Şi-n plânsul tău un infinit mă doare…
 
                    Şi ars de dorul ochilor ce ning ,
                    Exhaustiv, dar parcă alegoric,
                    Te-aş căuta prin spaţiu... şi prin timp,  
                    Iubindu-te etern... şi euforic …      
                  
                    Ne-am prefăcut în oameni de zăpadă     
                    Şi simţurile cum să nu mă mintă,
                    Când mâna mea ar vrea ca să te vadă,
                    Iar ochii mei ar vrea ca să te simtă?…
                 
                    Tinzând mereu spre starea ideală,
                    Ţi-aş plăsmui plasmatice fantasme
                    Şi-n lumi în care timpul n-o să doară,
                    M-oi întâlni cu tine ca în basme .       
                                                                                                 
                    Eteric să alerg spre Demiurg,
                    Prin porţi de-a pururi providenţiale.
                    Ce aură te-nvăluie-n amurg
                    În sfânta noastră zi de Înălţare?.. .    
                  
                    Celest, te caut, suflet bun şi blând,
                    Când raţiunea-i împotriva firii,
                    În versuri şi-universuri luminând
                    Mereu antimateria... iubirii…