Destăinuire                                  
             
 
                  În reveria palelor culori,
                  Făptură decupată dintr-o poză,
                  Din templul meu ţi-am înălţat viori
                  Şi am murit în versuri şi în proză...
 
                  Mi-e dor de nemurirea stelelor,
                  Materie cândva sortită mie,
                  Dar ce păcat că sunt un muritor
                  Când eu ţi-aş dărui o veşnicie....
 
                  Uşor vor trece anii peste noi,
                  Căci suntem fii ai viscolelor vremii,
                  Cum au trecut şi primăveri, şi ploi,
                  Şi n-am să pot să te iubesc milenii...  
 
                  Dar eu te voi păzi înfiorat,
                  Sfidându-mi ale anilor înfrângeri,
                  Şi în lumină de-o să mă prefac
                  Te voi păzi de-acolo dintre îngeri...