Punct Final Mă uiţi sub
sentinţele vremii, Bolnav
de-univers şi de genii... Cuprinşi de
tristeţile vieţii, De versuri bolnavi
sunt poeţii... Când timpul
uitarea-şi coboară, Bolnav sunt
de clipa ce zboară… Şi de mă
săruţi, neputinţă !... Bolnav sunt
de rai şi Credinţă... Mă umple
chemarea divină,, Când eu
sunt bolnav de lumină... Şi-n lume de-aduc bunătate, Bolnav sunt
de eternitate... Scriindu-şi
tumultul tristeţii, Ce
îngeri bolnavi sunt poeţii !… 23 februarie 2006
|