Bogdan Curta În reveria palelor culori, Făptură decupată dintr–o poză , Din templul meu ţi–am înălţat
viori Şi fascinat de tot ce–a fost
divin, Am învaţat să mor câte puţin În versuri Şi în proză ... Mai ard lumini în ochii tăi de
lut, Materie cândva sortită mie, Te–am decupat cu aripi de hârtie, Suspin al universului pierdut ...