Muza  
 
                       Uneori îţi mai simt pletele ude,
                       Când stropi dintr-o ploaie,
                       Parcă de lumină,
                       Îţi înseninau chipul...
                       Şi ploaia o gustam
                       De pe buzele tale...
                       Căci ploaia devenise sărut...
                       Sărutul devenise un vers,
                       Iar versul devenise un cântec. 
                      
                      Şi-n metamorfozele iubirii
                      Ai lunecat preschimbată-n idee...
                      Şi te-ai ascuns
                      Pe sub clape albe şi negre...
                      Şi te-ai furişat printre pagini, 
                      Ca să te faci
                      Poezie…                        
                         
                      E doar o sfântă veşnicie
                      De când doar un gând ne desparte,
                      Iar un anotimp ne adună
                      Celest căutându-te
                      Prin lumi paralele…