De n-aş fi eu
De n-aş fi eu
De-mi vei pierde rândurile,
Mi-or fi clopotele mute.
Cine oare gândurile
Să-ţi sărute …
De a idului genune
N-ar fi ca odinioară …
Cine oare ţi-ar mai spune ,
Primăvară …
În imensul tău pustiu ,
Geniul candela-şi aprinde.
De aceea îţi mai scriu
Colinde …
Şi de n-ar mai scrie domnul,
Fie versul meu liturgic …
Cin’ să-ţi lunece în somnul
Demiurgic …
Numai cerul să-nţeleagă
Că-n mărunta noastră lume,
Tu mi-ai fost odată dragă …
Ce minune !…
Iar în prag de despărţire,
Cine fruntea să-ţi sărute ?...
Vrând un strop de nemurire
Să-mprumute …