De n-aş fi eu
 
        De-mi vei pierde rândurile,
        Mi-or fi clopotele mute.
        Cine oare gândurile
        Să-ţi sărute …
 
        De a idului genune
        N-ar fi ca odinioară …
        Cine oare ţi-ar mai spune ,
        Primăvară …
      
        În imensul tău pustiu ,
        Geniul candela-şi aprinde.
        De aceea îţi mai scriu
        Colinde …   
 
        Şi de n-ar mai scrie domnul,
        Fie versul meu liturgic …
        Cin’ să-ţi lunece în somnul
        Demiurgic …
 
        Numai cerul să-nţeleagă
        Că-n mărunta noastră lume,
        Tu mi-ai fost odată dragă …
        Ce minune !…      
   
         Iar în prag de despărţire,
        Cine fruntea să-ţi sărute ?...
        Vrând un strop de nemurire
        Să-mprumute …